sângedonatoriurgență
Grupele de sânge la câini și pisici: de ce contează și cum devine animalul tău donator
DEA 1.1 la câini, A, B și AB la pisici, de ce o transfuzie greșită e fatală la pisică și ce condiții trebuie să îndeplinească un donator.
Pe scurt
- La câini contează practic o singură grupă, DEA 1 (pozitiv sau negativ). Prima transfuzie e relativ sigură; a doua se face doar cu grupă potrivită și cross-match. Un donator DEA 1 negativ poate da sânge oricui.
- La pisici sunt trei grupe — A, B și AB — iar anticorpii există din naștere: o pisică B care primește sânge A poate muri în minute, chiar la prima transfuzie. Nu există transfuzie fără determinarea grupei.
- Transfuzia e nevoie la otrăviri cu raticid, accidente, anemii hemolitice, babesioză severă și operații mari; băncile de sânge veterinare sunt puține, deci clinica cheamă adesea un donator.
- Donator: câine de 1–8 ani, peste 25 kg; pisică de 1–8 ani, peste 4 kg, testată negativ FeLV și FIV; sănătos, vaccinat, deparazitat, fără transfuzii primite; recoltare la cel mult 2–3 luni.
- Determină grupa la un control de rutină, notează-o în carnet și spune clinicii că accepți să fii sunat.
Câinii și pisicile au grupe de sânge, la fel ca oamenii, și au nevoie de transfuzii mai des decât s-ar crede: otrăviri cu raticid, accidente, anemii, operații mari. Băncile de sânge veterinare sunt puține, iar sângele se păstrează câteva săptămâni. De aceea, în multe clinici, sursa reală e un alt animal, al unui stăpân care a acceptat să fie sunat. Articolul ăsta explică ce sunt grupele, de ce contează atât de mult la pisici și ce înseamnă, concret, ca animalul tău să fie donator.
Grupele de sânge la câini
Câinii au peste zece sisteme de grupe (numite DEA, Dog Erythrocyte Antigen), dar unul singur decide practic transfuziile: DEA 1. Un câine e DEA 1 pozitiv sau DEA 1 negativ.
- Un câine negativ poate primi sânge doar de la un donator negativ.
- Un câine pozitiv poate primi de la oricare.
- Un câine negativ care primește sânge pozitiv nu face, de obicei, reacție la prima transfuzie, pentru că nu are anticorpi din naștere. Dar și-i formează în câteva zile, iar a doua transfuzie greșită poate fi fatală.
De aici regula: prima transfuzie e relativ sigură; a doua se face doar cu grupă potrivită și cross-match (un test în care se pune sângele donatorului lângă cel al primitorului, ca să se vadă dacă reacționează). Și de aici valoarea unui donator negativ: sângele lui merge la oricine.
Determinarea grupei se face în clinică, dintr-o picătură de sânge, cu un test rapid, în câteva minute. Merită făcută o dată, la un control de rutină, ca într-o urgență să nu mai fie nevoie.
Grupele de sânge la pisici
La pisici e altă poveste, și una periculoasă. Există trei grupe: A (cea mai frecventă), B (mai rară, mai des la unele rase: British Shorthair, Devon Rex, Ragdoll) și AB (foarte rară).
Diferența față de câini: pisicile au anticorpi din naștere împotriva grupei pe care nu o au. O pisică de grupă B are anticorpi puternici anti-A. Dacă primește sânge de grupă A, chiar la prima transfuzie, chiar câțiva mililitri, reacția poate fi mortală în minute.
De aceea, la pisici, nu există transfuzie fără determinarea grupei, iar clinicile serioase fac și cross-match. Și de aceea un donator de grupă B e prețios: pisicile B sunt puține, iar sângele A nu le poate ajuta.
Același mecanism apare la puii nou-născuți: o mamă de grupă B care alăptează pui de grupă A le transmite anticorpii prin colostru, iar puii se pot îmbolnăvi grav în primele zile (izoeritroliză neonatală). Crescătorii raselor cu risc testează părinții înainte de împerechere.
Când e nevoie de transfuzie
- intoxicații cu raticid (anticoagulant): animalul sângerează intern, iar plasma sau sângele integral e tratamentul de urgență;
- accidente cu pierdere mare de sânge, rupturi de splină;
- anemii hemolitice imune, când organismul își distruge propriile celule;
- babesioză severă, frecventă în România, transmisă de căpușe;
- operații mari, ca rezervă.
Sângele integral se poate păstra la frigider aproximativ 3–4 săptămâni; plasma congelată, luni de zile. Băncile de sânge veterinare din România sunt puține și nu în fiecare județ, deci de multe ori clinica cheamă un donator în seara respectivă.
Ce înseamnă să fii donator
Condițiile obișnuite, pe care le verifică clinica înainte de fiecare recoltare:
| Câine | Pisică | |
|---|---|---|
| Vârstă | 1–8 ani | 1–8 ani |
| Greutate | peste 25 kg | peste 4 kg |
| Sănătate | sănătos clinic, vaccinat, deparazitat, fără boli cronice | sănătos, vaccinat, deparazitat, testat negativ FeLV și FIV |
| Istoric | n-a primit niciodată transfuzie; femelele, de preferat, fără gestații | n-a primit transfuzie; de preferat pisică de apartament, fără acces afară |
| Temperament | calm, acceptă să stea culcat 10–15 minute | de obicei se face cu sedare ușoară |
| Cantitate | 10–15 ml/kg, adică până la 450 ml la un câine mare | 40–50 ml |
| Frecvență | la cel mult 3 luni | la cel mult 2–3 luni |
Recoltarea durează 10–20 de minute, dintr-o venă de la gât, după o testare a sângelui (hemogramă, uneori și boli transmisibile). Animalul pleacă acasă cu o mâncare bună și cu o zi de odihnă; volumul se reface în câteva zile. Un donator nu are de suferit; e aceeași procedură ca la oameni, cu proporțiile respectate.
Cum te înscrii
Concret, ai două lucruri de făcut:
- Determină grupa la un control de rutină și notează-o în carnet. La câini, DEA 1 pozitiv sau negativ; la pisici, A, B sau AB. Grupa e utilă și dacă nu donezi niciodată: e prima întrebare într-o urgență a propriului tău animal.
- Spune clinicii tale că accepți să fii sunat. Multe clinici țin o listă de donatori pe hârtie sau într-un fișier; într-un oraș mic, lista aia salvează vieți.
În 3bobite, grupa de sânge stă pe coperta animalului, ca ștampilă, și e vizibilă pe pagina de urgență. Poți marca animalul ca potențial donator, cu grupa cunoscută sau nu. Rețeaua SOS Sânge, prin care o clinică din județ ar anunța donatorii potriviți când are nevoie, se deschide județ cu județ, după validarea regulilor medicale cu medici veterinari; până atunci, ștampila de donator e o informație pe copertă, pe care o vede medicul tău.
Surse
- Tocci, L. J., Transfusion Medicine in Small Animal Practice, Veterinary Clinics of North America: Small Animal Practice, 2010
- International Society of Feline Medicine (ISFM), ghidurile despre grupele de sânge și transfuzii la pisici: icatcare.org
- Association of Veterinary Hematology and Transfusion Medicine, recomandările pentru selecția donatorilor: avhtm.org
Întrebări frecvente
- Ce grupe de sânge au câinii?
- Câinii au peste zece sisteme de grupe (DEA), dar transfuziile le decide practic DEA 1: un câine e DEA 1 pozitiv sau negativ. Negativul poate primi doar de la un donator negativ; pozitivul, de la oricare. Un câine negativ nu face de obicei reacție la prima transfuzie greșită, dar își formează anticorpi în câteva zile, iar a doua poate fi fatală.
- Ce grupe de sânge au pisicile și de ce sunt periculoase transfuziile la ele?
- Trei grupe: A (cea mai frecventă), B (mai rară, mai des la British Shorthair, Devon Rex, Ragdoll) și AB (foarte rară). Pisicile au anticorpi din naștere împotriva grupei pe care n-o au: o pisică B care primește sânge A poate face o reacție mortală în minute, chiar la prima transfuzie și chiar de la câțiva mililitri. De aceea nu există transfuzie fără determinarea grupei.
- Ce condiții trebuie să îndeplinească un câine sau o pisică donator de sânge?
- Vârsta 1–8 ani; câinele peste 25 kg, pisica peste 4 kg; sănătos clinic, vaccinat, deparazitat, fără boli cronice; pisica testată negativ FeLV și FIV; fără transfuzii primite anterior; temperament calm (la pisici se face de obicei cu sedare ușoară). Se recoltează 10–15 ml/kg la câine (până la 450 ml) și 40–50 ml la pisică, la cel mult 2–3 luni.
- Cum aflu grupa de sânge a câinelui sau a pisicii mele?
- În clinică, dintr-o picătură de sânge, cu un test rapid, în câteva minute. Merită făcută o dată, la un control de rutină, și notată în carnet: e prima întrebare într-o urgență a propriului tău animal și te poate face donator pentru altul.
