Câine sau pisică pierdută: ce faci în primele 24 de ore

Cele mai multe animale pierdute se găsesc în primele 24 de ore și la mai puțin de un kilometru de casă. Cele care nu se găsesc atunci se găsesc din ce în ce mai greu. De aceea ordinea pașilor contează mai mult decât efortul: ce faci în prima oră valorează cât ce faci în următoarea săptămână. Articolul ăsta e o listă de urmat, nu un text de citit; salvează-l și, mai bine, pregătește dinainte partea de la final.

Prima oră: caută aproape și pune momeala

• Câinii fug de obicei într-o direcție și obosesc repede; caută pe străzile din jur, în parcuri și pe la locurile unde vă plimbați. Strigă-l pe nume cu vocea normală, nu supărată; un câine speriat evită vocea care îl ceartă.
• Pisicile nu pleacă departe, se ascund: sub mașini, în subsoluri, în boxe, în tufe la 3–5 case distanță. Caută la nivelul solului, cu lanterna, seara și noaptea, când e liniște. Nu striga tare; vorbește încet.
• Lasă un punct de întoarcere: pentru pisică, litiera folosită și un obiect cu mirosul tău în fața ușii sau a blocului; pentru câine, castronul lui și o haină purtată. Mirosul familiar îi aduce înapoi mai des decât mâncarea.
• Verifică ascunzătorile din casă înainte de orice: dulapuri, spatele mașinii de spălat, spațiul de sub cadă. O pisică „dispărută” e, surprinzător de des, în casă.

Primele 3 ore: anunță pe cine trebuie

1. Microcipul. Dacă animalul are cip, verifică (sau cere medicului tău să verifice) că în RECS (Registrul de Evidență a Câinilor cu Stăpân) apare numărul tău de telefon actual. Cipul nu emite semnal; el doar leagă animalul de o înregistrare, iar înregistrarea e bună doar dacă telefonul din ea răspunde. Pisicile nu sunt obligate să aibă cip, dar dacă are, aceeași regulă.
2. Adăpostul public și serviciul de ecarisaj al orașului (la primărie sau la poliția locală). Sună azi și revino la două zile: animalele prinse pe stradă ajung acolo, iar termenele de ținere sunt scurte.
3. Clinicile veterinare din zonă: un animal găsit lovit ajunge, de obicei, la cea mai apropiată clinică. Lasă numele, semnalmentele și telefonul.
4. Grupurile locale de Facebook („Animale pierdute/găsite [oraș]”, grupurile de cartier) cu o postare scurtă: fotografie clară, unde și când s-a pierdut, semn particular, telefon. Cere să fie distribuită, nu comentată.
5. Vecinii și oamenii care stau afară: portari, vânzători, curieri, oameni cu câini. Ei văd strada toată ziua.

Primele 24 de ore: afișul

Un afiș bun are:

• fotografia mare, clară, de zi, în care se vede tot animalul;
• un cuvânt mare: „PIERDUT”, apoi numele;
• unde și când: strada, cartierul, data;
• semnul particular care îl deosebește de alți zece ca el;
• telefonul, cu cifre mari, și mențiunea „răspund la orice oră”;
• recompensă, dacă oferi, fără sumă.

Lipești la intersecții, la stații, la magazinele din cartier, la clinicile veterinare și la adăpost. Afișul se pune la nivelul ochilor și în plastic, dacă plouă.

Dacă ții carnetul animalului în 3bobite, modul „animal pierdut” îți dă afișul gata făcut, A4, cu fotografia din carnet, telefonul și codul QR al paginii de urgență: cine îl găsește scanează și vede pagina cu numele tău, telefonul și mesajul „sunt pierdut, sună-mi stăpânul”.

Zilele următoare: nu te opri

• Revino la adăpost la fiecare două zile, personal: descrierea la telefon nu e de încredere, iar un câine speriat, murdar, arată altfel decât în poză.
• Lărgește zona de căutare: 2–3 km pentru câini, 500 m pentru pisici.
• Reîmprospătează postările din grupuri o dată la câteva zile.
• Verifică anunțurile de „găsit”, nu doar pe cele de „pierdut”. Multe animale sunt luate în casă de cineva care postează o dată și apoi așteaptă.
• Pisicile care lipsesc de o săptămână sunt, de multe ori, blocate undeva (un garaj închis, o pivniță): întreabă vecinii dacă au deschis și închis un spațiu în ziua dispariției.

Când îl găsești

Mergi la un control chiar dacă pare bine: deshidratare, tăieturi la lăbuțe, căpușe, intoxicații. Notează în carnet data și, dacă a stat la adăpost, ce tratamente a primit. Apoi rezolvă cauza: gardul, geamul, zgarda din care a scăpat.

Ce pregătești dinainte, în 15 minute

Fiecare dintre lucrurile de mai jos scurtează cu ore căutarea, și niciunul nu se poate face după ce animalul a dispărut:

• Microcip cu date actuale. Dacă ți-ai schimbat numărul de telefon, actualizarea se face la medic, în RECS. E cel mai frecvent motiv pentru care un câine cu cip nu ajunge acasă.
• Medalion pe zgardă cu telefonul tău. Cipul cere un cititor; medalionul îl citește oricine.
• O fotografie bună, recentă, de zi, în picioare, din lateral. O ai în telefon, dar între cinci sute de poze; pune-o într-un loc anume.
• Numerele adăpostului și ale clinicilor din zonă, salvate în telefon.
• Codul QR al paginii de urgență, tipărit pe medalion sau pe o etichetă la zgardă. Pagina arată numele, telefonul tău și, dacă activezi modul pierdut, mesajul pentru cine îl găsește. Nu cere nicio aplicație celui care scanează.

Surse

• Legea nr. 258/2013 pentru modificarea și completarea OUG nr. 155/2001 privind gestionarea câinilor fără stăpân (identificarea și înregistrarea câinilor cu stăpân în RECS)
• Colegiul Medicilor Veterinari din România, informații despre RECS: cmvro.ro